Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:GOGOAȘĂ ... Mai multe din DEX...

DE STEJAR - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DE STEJAR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 172 pentru DE STEJAR.

Constantin Stamati - Stejarul singuratic

... Constantin Stamati - Stejarul singuratic Stejarul singuratic de Constantin Stamati Pe un șes neted, ce dezvelește Pajiște vie cu mii de flori, Pe care crește și înverzește Un stejar mândru mai pân’ la nori, Dar el e singur, tovarăș n-are Nenorocosul ca vai de el!!! Chiar ca recrutul, ce cu-ntristare, Păzind la strajă, stă singurel. Când vara soare tot câmpul arde, Supt ștejar umbră, pajiște, flori, Dar supt ... zefiri, răcori. De năpădește vifor vreodată Pe călătorul cel rătăcit, El tot aiurea adăpost cată, Nu supt stejarul cest părăsit. Doar din tâmplare vro turturică De șoim gonită au năzuit Și-n a lui frunze scapă de frică, Dar trecând frica l-au părăsit. Stejarul falnic un soț dorește Fie și frasin* ce orice vânt Cu a lui frunze se ... dar omul ce suflet poartă Amar trăiește fiind stingher. Eu sunt acela ce strâng avere, Ce gonesc slavă, titlu înalt, Dar aur, slavă nu-s de plăcere, Neavând cu cine să le împart. Tâlnesc prieteni ce mi se jură Că îmi vor bine și mă iubesc, Dar ei îmi poartă pizmă ...

 

Vasile Alecsandri - Stejarul și cornul

... Vasile Alecsandri - Stejarul şi cornul ,,Frate, frate de stejar! Lasă-mă să tai un par Să-mi fac osie la car." ,,Frățioare românaș, Voios parul da-ți-l-aș Dac-ai face tu din ... de voinicel, [1] Ghioagă mare nestrujită, Cu piroane țintuită, Și cu dânsa de-ai lupta Să aperi moșia ta." [2] ,,Cornule, ce nu te-ndoi, De-o creangă să te despoi, Să-mi fac prăjină de boi?" ,,Frățioare românaș! Creanga lungă da-ți-o-aș Ca s-o faci arc de război S-alungi leșii de la noi. [3] Lasă boii, frățioare, Și te dă la vânătoare, Că nu-i timp de plugărie, Și e timp de vitejie." ,,Codri, codri, mă jur eu Să ucid cu brațul meu De tot cornul un dușman, De stejar un căpitan." [1] Buzduganele sunt armele favorite ale vitejilor din balade, precum și ale zmeilor și ale feților-frumoși din povești. Zmeii când se întorn ... între zmei și feți-frumoși începe totdeauna cu lovirea buzduganelor. [2] Moșia strămoșească, patria! Mândre timpuri erau acelea când țara reprezenta pământul tuturor, averea rămasă de la moși-strămoși și când glasul codrilor chema pe români la vitejie! [3] Acest vers lasă a presupune că balada e

 

Dimitrie Anghel - Stejarul și vîscul

... Dimitrie Anghel - Stejarul şi vîscul Stejarul și vîscul de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 9 aprilie 1906 Unui critic Pusese ani de zile să crească nalt stejarul... Rotundă umbră scrie acum sub el umbrarul, Dar dînsul singur știe în lumea lui umilă, Ca un poet ce-adună ... duios și cîntă, Căci azi se simte tare, și nu-l mai înspăimîntă, Cumplitele furtune ce-odat' îl cercetară, Senin își pleacă fruntea sub arșița de vară, Lung răbdător stă-n fața suflărilor de ghiață, Căci îndărăt se simte bogat de-o-ntreagă viață De visuri și revolte, de lacrimi și-augurii, Cu care să trezească tăcerile pădurii. Duios își amintește, și crengile lui toate, Asemeni unei harpe cu strune fermecate: Cu viers de ... ce și-o spune mereu foaie cu foaie.   La cele patru vînturi ce plîng din boltă-n boltă Sonor pornesc să cìnte, cînd imnuri de revoltă, Cînd cîntece de lume, iar codrul cu mirare Se pleacă și ascultă cereasca lui cîntare. Dar într-o zi de-odată, de sus din nalt de ramuri, Un pripășit pe lume, un vîsc, un fără neamuri, Trăind din însăși viața vieții lui, cu ură A prins să-l dojenească

 

Nicolae Gane - Stejarul din Borzești

... marii oștirilor lui, care au a fi adunați și întrebați pe malul Trotușului la satul Borzeștii. Era o zi frumoasă, o adevărată zi de primăvară, ziua în care Ștefan își adună hatmanii și căpitanii pe malul Trotușului sub bătrânul stejar unde micul Gheorghie fusese ucis de tătari. Trist părea acum copacul și gârbovit atât de povara celor treizeci de ani trecuți peste creștetul lui, cum și de amintirea dureroasă a faptului ce l-a însângerat. De altfel, nimic nu era schimbat; acelaș câmp verde înflorit, aceleași ape iuți și neastâmpărate ale Trotușului, care curg fără repaos pe așternutul lor de prund, acelaș soare dulce și zâmbitor care a dezmierdat odinioară jocul cel nebunatic de copii. De acelaș stejar sta acum legat un adevărat tătar, fiul hanului Mengli Gherei de peste Volga, și roată împrejurul lui erau mai marii oștirilor lui Ștefan: hatmanul Arbore, hatmanul Șendrea, aprodul Purice, logofătul Tăutu, vornicul Boldur și alți mulți ... oameni de frunte; iar în mijlocul lor, drept în fața tătarului, sta însuși Ștefan, copilandrul de odinioară peste capul căruia de asemenea trecuseră cei treizeci

 

Alecu Donici - Teiul și stejarii

... Alecu Donici - Teiul şi stejarii Teiul și stejarii de Alecu Donici Un teișor crescut sub deal, în depărtare, Odată blestema norocul de uitare, Așa zicând: — Ce fericiți stejarii sânt! Din fire înzestrați, Puternici ei și nalți, Văd lumea cea frumoasă, Aproape stau de soare; Iar eu, o! soartă ticăloasă! Aici în depărtare Viața-mi am urât. El bine n-au sfârșit Și s-au stârnit furtună, vânt Și ... teiul de sub deal era nevătămat. Atunci el s-au trezit că este vinovat Și mulțumind, au zis așa către noroc: — Apărătorul meu! Eu de acum te rog Ca parte liniștii să dăruiești tu mie Și traiul depărtat, drept pravilă să-mi fie, Pentru că am văzut prea bine Că ...

 

Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... tânăr om     Cânta cu dulceață, Dar de soi nu mare, nici fecior de domn.     Minvana uitase     Al său neam înalt,     Căci s-înamorase, Ea, neprihănită, de prostul amat...     Deci pe-a nopții frunte, Când discul de aur al lunii plutea     Ș-a lacului unde Dulcele ei raze tremurând clătea,     De pe deal cetatea,     Pe mal copaci deși     Umbre culca noaptea, Pe luciul apei ca mari urieși.     Un izvor din munte Curgea pe aproape de-un stejar tufos,     Ce era a multe Mistere ascunse martor credincios;     Căci subt el Minvana     Tristă se primbla,     Așteptându-l sara; Iar de frică mare abia cât sufla!     Cu arfa strunită Venea la Minvana subt stejar Armin;     Firea adormită... A lor inimioară se bucură lin;     Aerul răcoare,     Stelele clipeau     Și la țărmușoare Valurile apei încet plioscăiau.     Iar într-o ... dimineții vântișor eu simt. Minvana     O, nu, ți se pare,     Pîn’mâini este mult,     Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin     Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana     O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc. Armin Iată ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... tânăr om     Cânta cu dulceață, Dar de soi nu mare, nici fecior de domn.     Minvana uitase     Al său neam înalt,     Căci s-înamorase, Ea, neprihănită, de prostul amat...     Deci pe-a nopții frunte, Când discul de aur al lunii plutea     Ș-a lacului unde Dulcele ei raze tremurând clătea,     De pe deal cetatea,     Pe mal copaci deși     Umbre culca noaptea, Pe luciul apei ca mari urieși.     Un izvor din munte Curgea pe aproape de-un stejar tufos,     Ce era a multe Mistere ascunse martor credincios;     Căci subt el Minvana     Tristă se primbla,     Așteptându-l sara; Iar de frică mare abia cât sufla!     Cu arfa strunită Venea la Minvana subt stejar Armin;     Firea adormită... A lor inimioară se bucură lin;     Aerul răcoare,     Stelele clipeau     Și la țărmușoare Valurile apei încet plioscăiau.     Iar într-o ... dimineții vântișor eu simt. Minvana     O, nu, ți se pare,     Pîn’mâini este mult,     Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin     Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana     O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc. Armin Iată ...

 

Vasile Alecsandri - Chira

... Nu vă încruntați, Că-s o biată fată, Zău! nevinovată!" Iar frații Chirei, Hoții Brăilei, Șerpii Dunărei, Acasă-o duceau, Apoi ce făceau? O legau de-un par, De-un par de stejar Și pe lângă ea Vreascuri aduceau. Și ce mai făceau? Trupu-i cătrăneau După ce-l goleau, Apoi foc îi dau Ș-astfel o mustrau ... a aflat De s-a-mpreunat, Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare Și nouri cu soare? Arzi în foc nestins, De noi trei aprins. Și te fă tăciune Și te fă cărbune Cu-arapi de vroiești Ca să te iubești!" Focul s-aprindea, Vreascurile-ardea, Para se suia, Chira, vai de ea! Gemea și plângea, Trupul își frângea, Și amar zicea: Frățiorii mei, Mă rog la tustrei, Faceți-vă milă De-o biată copilă. Ah! mă doare foarte! Ah! mă tem de moarte Fie luminată, Fie-ntunecată! Vai ș-amar de mine, Iată moartea vine, Vine, se repede Și nime nu-mi crede! Măiculița mea, Ce pedeapsă grea! Focul mă cuprinde, Carnea mi-o aprinde; Maică ... de vase plutitoare, căci românii cam au obicei a stropși unele nume străine, precum au prefăcut cuvântul ...

 

Gheorghe Asachi - Frunza (Asachi)

... Gheorghe Asachi - Frunza (Asachi) Frunza de Gheorghe Asachi De stejar ușoară frunză Prin aer se rotolea; Uitând c-au ieșit din grunză, Tot în sus zburând, zicea: Cât departe de pământ Începui a-mi înalța! Ori pre căile de vânt Cine poate a-mi urma? Ea se-nalță cătră soare, Pe cât zefirii au suflat; Dar abia stă a lui ...

 

Mihai Eminescu - Din cerurile-albastre

... Mihai Eminescu - Din cerurile-albastre Din cerurile-albastre de Mihai Eminescu Din cerurile-albastre Luceferi se desfac, Zâmbind iubirii noastre Și undele pe lac. De glasul păsărelelor Pe gânduri codru-i pus. O, stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceri, Ce seamăn pieritoare Duioaselor ... tot răpus. O, norilor, norilor, Unde v-ați dus? Șoptiri aeriane Pătrund din mal în mal Ș-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-am adus. O, stelelor, atelelor, Unde v-ați dus? Cum iedera se leagă De ramuri de stejar, Mi-a fost odată dragă Și dragă-mi este iar. De

 

Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu

... Alexandru Vlahuţă - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu La statua lui Ioan Eliade Rădulescu de Alexandru Vlahuță Codru-i mort. Copacii cu ramuri putrede și înnegrite Se-ncovoaie; și pe șirul de schelete-nțepenite, Ca pe niște coarde-ntinse, trist arcuș vântul ce bate Cântă epopeea morții, jalea crăngilor uscate. Gâzii cu ochi plini de focul poftelor nemistuite Lung se uită la aceste adăposturi năruite Și rânjesc... Ah, unde-i rodul și frunzișul tău umbros, Crăngile cu freamăt dulce, paserea ... Totul îi azi din rădăcină până-n vârf, din miez în coajă Putregai...     Ba nu! Deodată se ridică ca prin vrajă Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, Ce văzând cu ochii crește, crește... iată-l nalt stejar... Ridicându-și a lui ramuri sus, deasupra codrului. Și un glas atunci puternic s-auzi din vârful lui Răsunând: O, nu! un codru ... giulgiu în care lângezeau înfășurați Și-și îmbracă iar vestmântul înverzit...     Dar ascultați Drăgălașa armonie... Freamătul adormitor. Grai ceresc... e Poezia dulce ca un cânt de dor Ce ca roua răcoroasă și-ntineritoare cade Din frunzișul renvierii din stejarul Heliade... Codrul în uimire-ascultă. Cântecul duios se-ntinde... Frunza frunzei îl ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DE STEJAR

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru DE STEJAR.

GOGOAȘĂ

... GOGOÁȘĂ , gogoși ( gogoașe ) , s . f . 1. Produs de patiserie făcut din aluat dospit și prăjit în grăsime , peste care se presară zahăr . 2. ( De obicei urmat de determinări introduse prin prep . " de " , care arată felul ) Excrescență sferică ( de mărimea unei alune ) care se formează pe ramurile unor specii de stejar . 3. Înveliș protector format din fire ( mătăsoase ) , în interiorul căruia are loc transformarea larvelor unor insecte în nimfe . 4. Nume dat unor obiecte umflate și ...